Şiir 4
non labente Numa timuit sic Curia felix
Pompeio nec celsus eques nec femina Bruto.
hoc illud: tristes invitum audire catenas,
parcere verberibus nec qua iubet alta potestas
ire, sed armatas multum sibi demere vires
45
dignarique manus humiles et verba precantum,
reddere iura foro nec proturbare curules
et ferrum mulcere toga. sic itur in alta
pectora, sic mixto reverentia Adit amori.
ipsa etiam cunctos gravis inclementia fati
50
terruit et subiti praeceps iuvenile pericli,
nil cunctante malo. non illud culpa senectae
—quippe ea bissenis vixdum orsa excedere lustris—,
sed labor intendens animique in membra vigentis
imperium vigilesque suo pro Caesare curae,
55
dulce opus. hinc fessos penitus subrepsit in artus
insidiosa quies et pigra oblivio vitae.
Tunc deus. Alpini qui iuxta culmina dorsi
signat Apollineos sancto cognomine lucos,
respicit heu tanti pridem securus alumni.
60